Când ai plecat, ai luat şi sclipirea care-mi conducea mâna
pe foaia plină de pătrăţele.
Dar te-ai întors şi odată cu tine s-au întors şi literele, propoziţiile şi
cuvintele mele.
Dar sunt amestecate şi nu le pot găsi o ordine, nu ştiu cum
să le-aşez ca să rimeze…
SECRETUL e să le laşi libere, căci vor decide când să
ţopăie, s-alerge, când să leviteze.
Tot ele vor decide starea. Deşi, când sunt voioase nu vor să
se arate
În schimb, în vremuri de tristeţe, se înghesuie şi vor să
ţipe toate!
Tu trebuie să-nveţi să le asculţi şi, fără să te vadă, să
iei un pix, subtil, de prin odaie
Și o foiţă mică şi să te-apuci în taină ca să schiţezi a lor
văpaie.
Să nu te dai de gol căci sunt timide şi vor fugi ca vântul!
Ele nu se vor scrise, se vor simţite înăuntru.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu