luni, 28 septembrie 2009

Cine are batrani..sa nu-i vanda

De îndată ce am intrat în cameră, i-am zărit chipul mirat. Cine ştie când fusese ultima oară când cineva îi străbătuse pragul?După o perioadă m-a privit ca pe propria nepoată şi eu m-aş fi simțit norocoasă să o am ca bunică. Mi-a povestit durerile, greutățile şi ofurile. M-a lăsat să înțeleg că durerea nu este nici pe departe cel mai greu lucru la bătrânețe...ci singurătatea. Dezamăgirea pe care o simți când priveşti prezentul şi ai da orice să aduci trecutul la viața.
Imi simțeam mâinile legate la spate. Cum poți alina durerea unui om care se roagă în fiecare seară la Dumnezeu să fie luat cât mai repede? Trebuie să ai o inima de piatră sa nu simți un fior. Iar eu nu am.
Povestea de mai sus este a unei doamne ce a atins bătrânețea fără a avea vreun sprijin. Copiii au încetat să fie acolo de mult... . Ii sună deseori să se asigure că sunt bine: cum altfel ar putea dormi noaptea?
Pe lângă acest caz mai exista mii, numai în România. Mii de oameni ce sunt abandonați exact atunci când au cea mai mare nevoie de îngrijire şi protecție. Muncesc o viață pentru copii...iar când vine rândul să fie răsplătiți nu mai este nimeni sa o facă.
Ma adresez vouă, copiilor, vouă, nepoților, fraților sau surorilor. Nu vă lăsați familiile să se dezbine. Nu-i uitați pe cei ce v-au dat viață şi, cu trudă, v-au crescut şi au făcut din voi oamenii ce ați devenit.
O zi faina!

4 comentarii:

KDD spunea...

ce dragut, m-ai facut sa plang, sa-mi amintesc de bunica mea draga care nu mai e printre noi si pe care regret ca nu am vizitat-o mai des. doare, doare tare.am invatat un lucru referitor la asta, distanta sau oricare alt lucru nu este niciodata un bun motiv pentru care sa nu-ti vizitezi persoanele dragi. caci, moartea nu iarta pe nimeni. si noi cei in viata ramanem cu un mare gol in familie, dar niciodata in suflet , caci cei ce nu mai sunt vor trai vesnic in sufletul nostru. love u grandma! si multumesc andreea ca mi-ai adat ocazia sa scriu asta.
Miruna

KDD spunea...

aaa...si poza cu batranica e geniala, foarte frumoasa. si...semeni cu ea parca ii esti nepoata . frumos post.

The one who presses the shutter spunea...

E dureros cand dupa o viata intreaga in care incerci sa ii faci pe toti fericiti sa ramai singur pe lume. Si oricine indiferent de varsta simte cand e singur. E pacat... cred ca si un zambet face bine!

Unknown spunea...

Toti cei care au ocazia sa isi vada parintii ajunsi la batranete trebuie sa se considere niste persoane fericite ca au parte de acest privilegiu. Sunt multi care si.ar dorii cu adevarat sa isi vada parintii la varste cat mai inaintate dar nu au ocazia din diferite motive... Asa ca profitati cat de mult puteti de prezenta celor care v.au dat viata si v.au crescut alaturi de voi si nu ii dezamagiti niciodata pentru ca nu se stie niciodata cand lucrurile pot lua o intorsatura tragica....