miercuri, 25 aprilie 2012

CUM SǍ SCRII O POEZIE



Când ai plecat, ai luat şi sclipirea care-mi conducea mâna pe foaia plină de pătrăţele.

Dar te-ai întors şi odată cu tine  s-au întors şi literele, propoziţiile şi cuvintele mele.

Dar sunt amestecate şi nu le pot găsi o ordine, nu ştiu cum să le-aşez ca să rimeze…

SECRETUL e să le laşi libere, căci vor decide când să ţopăie, s-alerge, când să leviteze.

Tot ele vor decide starea. Deşi, când sunt voioase nu vor să se arate

În schimb, în vremuri de tristeţe, se înghesuie şi vor să ţipe toate!

Tu trebuie să-nveţi să le asculţi şi, fără să te vadă, să iei un pix, subtil, de prin  odaie

Și o foiţă mică şi să te-apuci în taină ca să schiţezi a lor văpaie.

Să nu te dai de gol căci sunt timide şi vor fugi ca vântul!

Ele nu se vor scrise, se vor simţite înăuntru.

0 comentarii: