vineri, 9 octombrie 2009

Doar o poveste


Era ora 3, poate 3 si un pic. Am gasit-o privind pe fereastra, poate iar admira porumbeii ce devenisera de-alungul timpului prieteni de nadejde. Ea ii hranea iar ei, in schimbul acestui serviciu, erau dispusi sa ii asculte ofurile ce s-au adunat in cursul vietii. Despre dansa? Fara cativa ani, ea traieste de aproape un secol. Un secol fericit, ar spune ea...cu toate ca acum deseori se trezeste plangand. M-am asezat pe patul de langa fotoliul in care obisnuia sa stea si am inceput sa vorbim...despre fecirire. Despre ce o facea fericita, despre tinerete...despre EL.
-Si cum l-ati cunoscut? intreb eu curioasa.

Eh Andrusca...poveste lunga. Eram tanara, ca tine cred. Eram copile si aplecam urechea cam la tot ce spuneau batranii.Ca deh... . Era aproape de anul nou cred si eram cu o prietena pe care o aveam pe atunci. Auzisem noi vorbele unei batrane si ne hotarasem sa incercam.Am luat o farfurie pe care am umplut-o cu malai. In mijlocul farfuriei am pus un pahar cu apa (in noaptea de Revelion). Am mai avut si o verigheta...una sfintita ca altfel nu merge. Batrana ne spusese ca in noaptea dintre ani ne vom vedea alesii prin verigheta si noi, copile... . Am asteptat ceva timp ce e drept si ne tot aruncam priviri una alteia. Parca spuneam: "Tu vezi ceva??" "Nu chiar...tu?". Pana am vazut ceva...defapt l-am vazut!!


I-am intrerupt povestirea in momentul in care am observat ca ochiii sai se umplusera de lacrimi. I-am luat mainile intr-ale mele si le-am tinut strans.

"Uite ce maini tinere ai...ale mele sunt batrane si urate" si incerca sa le ascunda. Nu cred ca ii voi uita niciodata vocea. Parca lasa un ecou in mintea mea...o voce tremuranda si blanda ce iti patrundea direct in suflet.

-Si l-ati cunoscut? intreb eu curioasa.

O da. Eram la un banchet, stateam pe margine si priveam in jur la oamenii care se distrau, dansau, stii si tu. Si l-am vazut, bine, la inceput nu am stiut cine e. In schimb avea o figura asa de cunoscuta. Ii aruncam priviri pe furis...probabil si el facea lafel. S-a ridicat si m-a invitat la dans. Am accepta, bineinteles. . Andrusca, am dansat cu el toata noaptea. Abia spre sfarsitul banchetului mi-am dat seama cu cine dansam. E baiatul din verigheta mi-am spus eu. E baiatul din verigheta!!!

Continuarea nu cred ca mai este cazul sa o relatez. Se pare ca a avut parte de un happy ending...se pare ca si-a trait povestea de iubire. Acum plange deseori cand isi aduce aminte...dar plange de dor si de frumusetea vietii pe care a avut-o. Ii e dor, cui nu i-ar fi? Vrea inapoi trecutul, cine nu l-ar vrea?

Stii...il mai visez uneori. Chiar noaptea trecuta l-am visat. Ma strangea de mana si zicea ca trebuie sa plece. Pasea spre o usa luminata. Ia-ma cu tine i-am zis...iar el mi-a raspuns ca nu e vremea inca. Si acum mai simt caldura mainii pe bratul meu...o simt ca pe o vanataie.

Am invatat multe lucruri de la aceasta femeie ce in scurt timp a stiut cum sa se faca iubita. Avea o intelepciune ce i-ar fi facut si pe marii filozofi sa fie invidiosi. Avea experienta unei vieti fericire...genul de fericire pe care il simti explodand in tine uneori. Si asta din cauza ca a stiut sa daruiasca iubire celor din jur, iubire pe care a primit-o inzecit.
Nu stiu daca puteti invata ceva din aceasta povestioara, eu sigur am invatat.


Timpul trece, Andreea, nu-l lasa sa treaca si peste tine...

6 comentarii:

Andrei Răduţu spunea...

Chiar cred ca sunt destule lucruri pe care noi tinerii sa le putem invata:)...un weekend placut Andreea:)

Unknown spunea...

Trebuie sa speram ca intr.o zi vom avea parte de fericire adevarata si sa asteptam acel moment. cel mai bun post de pana acum :*

Bogdan spunea...

Foarte profund articolul asta.
TOti trebuie sa invatam sa daruim inainte sa cerem! Sa iubim inainte sa vrem sa fim iubiti.

Anne spunea...

Foarte frumoasa postarea!

Anne spunea...

Draga mea, scuza-ma pentru offtopic..ai un premiu la mine pe blog daruit cu draga inima

dreeandreea spunea...

multumesc anne pentru premiu :* Si multumesc tuturor care au avut ceva de zis la articolul asta