marți, 30 martie 2010

Un alt fel de Adam....

Pierzându-şi mâinile în părul ei, privea visător spre locul ce nu trebuia privit. Ii mângâia tenul catifelat şi strângea din dinţi în semn de cedare. Cu o mână îi pipăia pleoapele moi şi cu cealaltă ridica steagul alb ce flutura în lipsa oricărei adieri.

Ea îl privi mirată în timp ce el întindea mâna spre fructul ce le stârnea pasiunea. Il roti în mână, plimbându-şi privirea orbită de albul pur pe care îl emana. Il lipi de obrazul său şi îl măsura cu toate simţurile: îi vedea gustul, îi gusta mirosul, îi auzea roşul aprins. Sângele îi sprinta prin vene şi, împins de gândul de eliberare, muşcă o parte din ceea ce el numea tentaţie.

Privind în oglindirea ochilor ei, se trezi gol. Gol pe dinăutru, gol pe dinafară..căci muşcătura ce trebuia să îl transforme in zeu l-a transformat în trecător.

A vrut să îî zică ceva dar, când să îşi mişte buzele greoaie, ea l-a întrerupt.

-E ciudat, spuse ea. E ciudat cum într-o altă poveste eu aş fi muşcat din măr.

Poza e luata de aici

4 comentarii:

Hudini Silviu spunea...

interesant .. hmm ..

Anonim spunea...

salut

Anonim spunea...

un "el" care doar cedeaza si musca din mar, fara sa fie ispitit si tentat, este un " el" care este doar slab.in lipsa unei tentatii, in lipsa ispitei si a dorintei, fara o "ea", nu exista conflict si provocare, nu exista rezistenta si depasire. nici frumusete.

dreeandreea spunea...

si nici dualitate...desi ar trebui sa se gaseasca in fiecare dintre noi. Dragut comentariu, multumesc. Si pe langa ideea spusa deja de tine ma gandeam si la faptul ca exista 2 parti in fiecare poveste, 2 posibilitati dintre care una va ramane mereu neexplorata....