Sunt obosită. Pă bune….
Mă doare puţin un rinichi dar în mare toată durerea se concentrează spre partea dorsală. La figurat . Pe bune!
Mi-e dor de vremurile trecute. Serios. Când într-un clipit de ochi vizualizam toată esenţa fericirii mele. Când un zâmbet nu ascundea nimic şi eram transparentă. Când cerul părea mai albastru şi clar privit prin mine. Pe bune!
Constat că stau degeaba. E trist. Imi alunecă mâna pe pad la fel de bine cum mi-ar putea aluneca pe o hârtie făcând ceva constructiv. Mi-e lene. N-am chef. Sictir. Plictiseală. En-gros! Pe bune!
Mi-e cald. E cald. Prea cald. Transpir prin piele fiecare părticică din cine obişnuiam să fiu. Se evaporă apoi şi se pierde in ceea ce eu numesc “CE AM DEVENIT”. Nu vreau. Dar trebuie! Pe bune!
Mi se deteriorează vederea. Culorile par mai pale şi nu la fel de strălucitoare. Orizonturile nu mai par la fel de largi si accesibile. Vreau să-mi revin. Pe bune!
5 comentarii:
Te maturizezi. Tine-te bine, agata-te de trecut. Sa-l aduci in prezent ! Sub orice forma.
sunt sigur ca nu esti chiar asa de obosita :)
Bine ai venit:))
Mc Alexandru...si totusi...nu ma grabesc.
Armin....uneori sunt. Uneori sunt si mai rau
Sadd...bine...te-am gasit? :)
m-ai gasit bine..restul a fost mai nasol :))
Trimiteți un comentariu