joi, 14 ianuarie 2010

Destinaţia finală: In pământ

Privesc îndurerată expresia lu’ tata şi mă trece un fior rece pe şira spinării...de ce trebuia să plece acum? El oare ştie câte persoane îndurerate a lăsat în urmă? Işi imaginează că noi ne-am adunat aici ca să ne luăm “la revedere” de la el? Mă uit în jos ca să-mi ascund lacrimile ce, inevitabil, mi-au spălat faţa de enşpe mii de ori pe ziua de azi. Oare mai am? Dar, calculând repeziciunea cu care se scurg, tind să cred că am resurse nelimitate.

Nu ştiu ce să ascult...un “de ce ne-ai lăsat ticule aici, singuri şi tu ai plecat????” sau tăcerea de mormânt din mintea mea? Să privesc noroiul de pe ghetele mele ce, la propriu, mi-a ajuns până la genunchi sau pâmântul uscat ce se depune acum în sufletul meu? Să-mi întorc privirea spre cei vii sau spre cei morţi? E aşa liniştit aici...până şi urletele fac liniştea mai profundă....oare nenea Vasile născut in ’34 şi decedat in 2003 ne aude? Ne aude cineva?

Si mă aplec...iau o mână de pământ rece şi o strâng puternic. Ce rece e...atât de rece...o ud cu o lacrimă şi o arunc...o fracţiune de secunda. Oooo...dar nu....au fost minute, apoi ore, apoi zile. Simţeam că pâmăntul levitează. Si nu a levitat...s-a depus în straturi groase asupra trupului ce odată obişnuia să fie numit “tataie”. Si te-ai dus...şi acum îţi ducem dorul...şi mi-aş fi dorit să nu fie aşa.

Mi-aş fi dorit ca acu, la ora 11, să nu-mi scârţăie pe creier acelaşi sunet auzit acum 12 ore...sunetul roţilor de căruţă ce te duceau pe ultimul drum. Si mi-e dor...erai ultimul meu “tataie”.

Au mai rămas în urma ta papucii care se târau uneori dis de dimineaţă prin curte când tu erai cu treabă, glumele tale şi veşnicul “Hai măi tată” A mai rămas litra de ţuică şi pachetul de ţigări, basca pe care o purtai mereu şi poteca pe care ai făcut-o de fiecare dată când veneai la noi seara. Mi-e dor de tine..vei rămâne întotdeauna aici...şi dacă îmi urmăreşti rândurile, nu ezita să mai apari în vise..nu mă voi speria, te aştept cu drag.


I've never been so close to God....

15 comentarii:

Hudini spunea...

Condoleantze...textul este minunat de dramatic si infiorator de frumos..
Ma inclin cu respect

Catalin spunea...

condoleante.. am avut onoarea sa il cunosc si imi pare sincer rau. stiu cum e. fii puternica..

dreeandreea spunea...

Multumesc Hudini!
Merci Catalin!

KDD spunea...

iti admir puterea de a scrie aceste randuri. anul trecut am pierdut si eu fiinta draga ce o numeam "mamaie". Eu nu am putut sa fiu atat de tare. luni de zile am fost aici, dar cu gandul "dincolo", cu gandul la ea. Iti inteleg durerea mai mult decat iti inchipui. Inca o data m-ai facut sa plang. Iti doresc din suflet sa te viziteze in somn, e minunat, iti spun din propria experienta. eu inca dupa un an de zile o primesc cu bratele deschise in vis si e...regret ca ma trezesc. hai ca m-a luat valul, o sa ma trezesc cu ochii umflati maine dimineata. Vise placute !

dreeandreea spunea...

merci miruna. vezi tu, scriind aici m-am mai eliberat. stiu ca am fost o nepoata buna si stiu ca lui nu i-ar fi placut sa ma vada plangand...i-ar fi placut sa ma vada fericita! si, pierzand pe cineva inveti sa apreciezi si mai mult persoanele care le ai langa tine.

saviola21 spunea...

sincere condoleantze tie si familiei tale..a fost o persoana extraordinara..sincer nu am cuvinte si momentul acesta "negru" a venit ca un fulger..nu stiu cum ai avut taria sa scri aceste randuri, dar ti-am mai spus de multe ori ca esti o persoana destul de tare..ink o data condoleantzele mele si sa fii puternica..sa ai o noapte buna!

dreeandreea spunea...

merci cosmin...cum am mai spus...imi e mai usor sa imi scriu gandurile decat sa le tin in mine sa ma framante

Bogdan spunea...

Condoleante Andreea. >:d<

Anna spunea...

Condoleante. Si fie ca Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul, iar pe voi sa va tina sanatosi, sa il pomeniti si sa il mentineti viu in inimi. Eu dupa ce mi-am pierdut bunica o simteam mai prezenta decat atunci cand era printre noi...fizic.
Forta sa accepti si limpezime sa nu uiti...

dreeandreea spunea...

Multumesc...si da, o sa fie mereu prezent in mintea mea

IOANA spunea...

sincere...condoleante mi-au dat lacrimile....te inteleg si mi-e imi e dor de tata....de 3 ani:(

dreeandreea spunea...

multumesc ioana. cum spuneam...lucrurile astea triste ne fac sa apreciem si mai mult persoanele. si cu sigunta ei ne vor fericiti. asa ca hai sa zambim...

.uleţ spunea...

..............................................

maya spunea...

ah:( frumos...cand o sa iti apara in vise cu siguranta iti va oferi un zambet pentru dragostea ce i-o porti! >:D<

dreeandreea spunea...

il astept cu drag si....dor