luni, 23 noiembrie 2009

Cât de liberi suntem?


OK…democraţie cică. Libertate cică. Dar oare de câtă libertate avem noi parte în ţara asta? Nu cumva trăim cu o intensă senzaţie a libertăţii? Te complaci? Iţi pasă? Eşti orb? Sau pur şi simplu nu vrei să vezi?

Citind o carte…am dat peste un paragraf fain în care se reflectă clar faptul ca libertatea noastră este limitată într-un mod subtil şi nesimţit. Deci sună cam aşă

Afirmaţia că problemele sunt prea complicate pentru ca individual de rând să le priceapă este un fel de perdea de fum. Dimpotrivă, s-ar părea ca multe din problemele esenţiale ale vieţii individuale şi sociale sunt foarte simple, de fapt atât de simple încât ar fi de aşteptat să le înţeleagă oricine. A le lăsa să pară enorm de complicate, astfel încât doar un “specialist” le poate înţelege, şi chiar şi el numai în domeniul său limitat, tinde de fapt – şi deseori intenţionat – să descurajeze oamenii să mai aibă încredere în propria lor capacitate de a gândi. Individul se simte prins, fără să poată face ceva, în masa haotică şi aşteaptă ca specialiştii să descopere ce să facă şi încotro să meargă.

DECII? Suntem liberi? Incă mai credeţi asta?Eu zic că societatea ne limitează emoţiile, ne încurajează tendinţa de conformare.

Hai să luam…hm…problema religiei. Subiect universal, nu crezi?Emoţia reprimată? Simţul tragediei. Fiecare cultură abordeaza tema morţii diferit.
Să luam grecii…ei au descris moartea ca o continuare mohorată a vieţii.
Egiptenii?Indestructibilitatea trupului uman.
Evreii? Stare de fericire şi dreptate ce trebuie atinsă de omenire.
Creştinismul a făcut din moarte ceva ireal şi a încercat să consoleze individual nefericit prin promisiunea unei vieţi după moarte.
EPOCA NOASTRA neagă pur şi simplu moartea şi odată cu ea un aspect fundamental al vieţii. In loc ca individual să o conştientizeze şi să o transforme într-un motiv pentru care ar trebui să se bucure de viaţă în fiecare zi, individul este forţat să o refuleze.
O seara placuta!

9 comentarii:

Marius Ola spunea...

Foarte tare, ne vorbeşti despre moarte şi ne mai spui şi o seară plăcută. Ce fel de libertate promovezi?
Ceea ce e calr că într-un sistem democratic, serios vorbind, libertatea este noţiune, fără aplicabilitate decât manipulatorie.
În cadru mai generos, că vorbeai de dogme, cu atât mai puţin. De fapt, o dogmă, ce implică o religie, reprimă idealul de libertate până şi la nivelul de vis, zborul nocturn sau diurn, în sensul reveriei, fiind până şi el impus, tocmai de dogmă - religie. Ar fi multe de spus pe tema asta... dar... deja postez la tine astfel încât mă opresc.
PS: chiar vroiam să te întreb de ce nu ai mai scis pe blog :)

Marius Ola spunea...

Foarte tare, ne vorbeşti despre moarte şi ne mai spui şi o seară plăcută. Ce fel de libertate promovezi?
Ceea ce e calr că într-un sistem democratic, serios vorbind, libertatea este noţiune, fără aplicabilitate decât manipulatorie.
În cadru mai generos, că vorbeai de dogme, cu atât mai puţin. De fapt, o dogmă, ce implică o religie, reprimă idealul de libertate până şi la nivelul de vis, zborul nocturn sau diurn, în sensul reveriei, fiind până şi el impus, tocmai de dogmă - religie. Ar fi multe de spus pe tema asta... dar... deja postez la tine astfel încât mă opresc.
PS: chiar vroiam să te întreb de ce nu ai mai scis pe blog :)

Bogdan spunea...

Nu suntem liberi sa facem nimic fara a ne simti ingraditi. Nu poti sa iubesti, pentru ca multi or sa te condamne, si iti reprimi sentimentele. Nu poti avea prieteni, pentru ca societatea are prejudecati, nu se cade sa ai prieten pe cineva sarac, deci strici prietenia. Nu suntem liberi sa ne traim viata, trebui sa facem imprumuturi la banca, pentru a ne cumpara ceea ce ne dorim, ca apoi sa fim sclavii lor.

Libertatea este la fel ca fericirea. Doar un sentiment! Inselator.

Anne spunea...

Baietii au dreptate, subscriu :)

dreeandreea spunea...

vorbesc despre iluzia libertatii. Despre naivitatea oamenilor care cred ca au n posibilitati, care cred ca pot face alegeri dar defapt sunt dresati sa creada in libertate.

Unknown spunea...

Seamana a dresaj uman. Dar sa nu exageram, totusi. Facand o comparatie cu perioada anterioara, recunosc ca ne este mai favorabila aceasta perioada. Insa daca afirm asta, ma gandesc sa nu cumva sa ma lovesc, ca si altii de efectul de contrast - tehnica de manipulare. Mediul social cu tot ceea ce cuprinde, naste, dezvolta, suprima,diversifica, ingusteaza etc etc, este foarte complex. Incercand sa eviti un anumit efect, te lovesti de altele pe care nu le-ai avut in vedere (ca in cazul celor 10 porunci din Biblie). Perspectiva autorului citat de catre tine, tinde, din punctul meu de vedere, spre teoriile conspirationiste cu o nuanta filozofica frumos conturata si metaforic asupra perspectivei mortii. Multe lucruri, acceptate in antichitate si chiar epoca medievala sunt negate astazi. Eu inca am o dilema de ce intr-o peroada de aproximativ 1000 de ani, exista o gaura in stiinta, cand progresul parea sa fie atat de promitator si abrupt? De prin primii ani e.n. pana prin 1500-1600, scrierile au scazut vertiginos. Oare sa fi fost din cauza incendiului asupra bibliotecii din Alexandria (sper sa nu gresesc, corectati-ma daca fac asta). Multe stiinte actuale isi au fundamentul in perioada straveche, si multe inventii de-ale "stramosilor" ne sunt neelucidate (de ex. constructia piramidelor). As putea continua la nesfarsit acest comentariu, prefer sa nu o fac, pentru ca nasc prea multe intrebari, prea multe lacune, incurajand difuzia, dezorientarea. Drept concluzie, abordarea lui Adler, desi formulata acum apx 60-70 ani, pare sa fie foarte inspirata si se regaseste chiar si in zilele noastre. Imi revine in cap vorba D-nei Niculescu "Fatada casei apartine intotdeauna privitorului si pozitionarii lui". P.S.: Daca doriti sa aprofundati si sa intelegeti mai bine mediul social, dar si pe ceilalti mai mult, cititi din aceasta carte: Ciccotti, S. (2007). 150 de experimente in psihologie pentru cunoasterea celuilalt. Iasi: Polirom.

Unknown spunea...

Unde ne incadram? Eu ma vad intr-o lume in tranzitie, unde avem de invatat atat de multe lucruri. Era o vorba: "Limitarile, ca si temerile, se afla doar in capul nostru. Ele nu exista si nu pot exista cu adevarat in realitate, dar pot deveni reale prin consecintele pe care le pot naste". Singurul loc in care poti afirma ca ai libertate deplina este in gandire, in interiorul tau. Normele, instantele judecative, regulile, si multe alte elemente ce fac parte din macrosistemul numit democratie demonstreaza contrariul. Care le este totusi scopul existentei? Intentia pare a fi pozitiva, aplicarea mai are nevoie de retusuri. Democratia scartaie, la fel ca si alte metode de modelare a societatii (sa nu folosesc alte exprimari mai ascutite). Din perspectiva psihologica, daca ne il reconsideram pe Adler si la teoria lui, observam ca are o aplicabilitate izbitoare in comunitatea noastra, ca si in alte comunitati. Libertate (si totodata, risc) sau securitate? Societatea, o vedea el, ca scotand indivizi pe banda si modelandu-i nevrotici. De ce? pentru ca societatea incurajeaza alienarea Eului personal al fiecaruia, diminuarea originalitatii fiecaruia si astfel alinierea la "standard", acceptarea rolului social oferind in schimb securitate, garantia viitorului , formarea unui Eu colectiv (de care vorbea Jung)s.a.m.d.

Unknown spunea...

Sa iti dau un citat care mie cel putin mi s-a parut interesant:

Intr-o lume ideala

Intr-o lume ideala, oamenii recunosc perfectiunea care sustine toata creatia si orice expresie a vietii.
Intr-o lume ideala, vedem cu claritate scopul creatiei, iar astfel ne iubim unii pe altii in mod neconditionat, si nu ne judecam.
Intr-o lume ideala, lucram impreuna la unison ca un singur popor unit, motivat de, si bucurandu-se de o viziune comuna, pe care suntem predestinati sa o implinim.
Intr-o lume ideala toti dau dovada de perfectiune

Intr-o lume in tranzitie

Oamenii sunt inca pe cale de a-si atinge perfectiunea.
Unii si-au amintit si, in alinierea lor la jocul Celui Unic, isi implinesc modelul lor.
Unii inca mai sunt preocupati cu descoperirea sensului vietii.
Altii se bucura, sau nu se bucura de provocarea de "a fi acolo, in intuneric", hipnotizati de jocul supravietuirii in realitatea fizica.
Sunt multe lucruri care il pot seduce pe luptator, inainte ca magicianul sa fie revelat - faima, bani, putere - iar calitatile de A FI in integritate si perfectiune sunt uneori umbrite de interese si dorinte personale ascune.
Intr-o lume in tranzitie, exista mesageri care, dupa cum au aflat multi, nu sunt intotdeauna perfecti.Daca va bazati pe mesageri, puteti fi dezamagiti.
Intr-o lume in tranzitie, calitatea exercitarii discernamantului personal este la mare pret. Discernamantul va permite sa stiti ca mesagerii sunt acolo, doar pentru a va inspira sa descoperiti puterea calauzirii ce vine de la vocea divina pe care o avem cu totii in interior.

Citat din Jashumeen. (2003). In rezonanta. Bucuresti: Editura For You, p. 9.

M-am gandit ca ar fi mai bine sa las tot pasajul, poate se gaseste cineva interesat de ceea ce scrie, poate primeste vreun raspuns.

dreeandreea spunea...

multumesc mult dumitru. cu siguranta ce ai scris tu acolo va fi folositor cuiva, incepand cu mine. Intr-adevar, democratia scartaie din toate incheieturile si da, scopul ar fi crearea unui Eu colectiv (si treaba merge al naibilor de mine)